Draga Inceputule,
Mereu nou, mereu curios, ma faci sa ma nelinistesc atunci cand ma intreb ce va fi de acum inainte. O neliniste buna, pe care o caut mereu in viata mea. Probabil din frica de plictiseala, probabil din teama de a nu ramane pe loc.
Din ce in ce mai mult vad oameni in jurul meu care se multumesc cu ce au, care cauta linistea, care sunt lipsiti de forta de a risca, neavand puterea sa te mai caute. Dar dragul meu Inceput, tu stii ca eu voi fi mereu in cautarea ta. Imi aduci lucruri noi, lucruri bune, experiente si jocuri, zambete si oameni, credinte, idealuri, vise….fara tine, n-as putea sa fiu eu, sa ma regasesc, sa ma intrevad, sa ma citesc si sa ma bucur, eu, pe mine, again and again.
Fiindca sunt mereu in cautare, flamanda de nou de dragoste si de frumos, ma sperii cand stau prea mult intr-un loc, ma dedic mereu cautarii, mereu pe drumuri, mereu plutind, mereu lipsita de radacini. Mi-e teama de multe lucruri pe drum…de monotonie, de frica, de plafonare, de plictiseala, de intepenire, de nereactie, de indiferenta… Si toate astea ma fac mereu sa caut locul, persoana, ocupatia care sa-mi ofere mereu mingea la fileu, care sa ma mentina in forma, cu mintea ascutita si sufletul deschis, cu degetele repezi si inima usoara, cu vise mai marete si asteptari ireale.
Vreau mai mult, intotdeauna mai mult de la mine. Trebuie sa pot, trebuie sa ma ajuti. De data asta ai cel mai mare potential posibil. Acum e momentul tau sa stralucesti. Draga Inceputule adu-mi-le pe toate, toate provocarile, toate incercarile, toate dezamagirile… Plec la drum lasand in urma teama. Nu mai vreau sa paralizez. Pasesc in fata, am spatele drept, am privirea agera (pentru ca mi-am pus ochelarii pe nas), sunt gata de plecare. Totul ma indeamna, totul ma impinge, dar mai ales eu, ma indemn pe mine, ma incurajez, ma pastrez cea care am fost, cea care sunt, cea care-mi doresc sa-nvat sa fiu.
Draga Inceputule…ne mai despart 2 zile. Primul pas a fost facut, iar din momentul in care pun piciorul in acel Renault rosu, viata mea se schimba definitiv. Fara alte amanunte. Las in urma viata, las in urma oameni (pe unii nu de tot, niciodata de tot pe unii dintre ei), las in urma dureri si emotii si tristeti si bucurii, amintiri si locuri si saruturi si lacrimi, garsoniere si apartamente si strazi si cartiere, las in urma povesti, scrise citite, rostite sau nu….raman aici. O iau de la zero.
Draga Inceputule, here here!
