…into discontent. Si ma gandesc ca e doar inceputul. Mi-e greu sa vad cum yet again fug si ma ascund de mine, de teama, mi-e frica. One too many bottles au fost din nou golite, one too many tears cu zambete si fara ipocrizie.

Le vad si le simt totodata, sunt gandurile mele, sunt parte din mine. Le port in suflet, le citesc in ochi le vad teama, nenorocita de teama. Lipsa mea de curaj ma ingretoseaza cateodata, pentru ca stiu ca pot mai mult, si stiu ca merit sa primesc inapoi ceea ce dau, si mai stiu ca ma pierd intr-o imaginatie bogata ce-si intinde peste mine brate intortocheata si ma lasa prada deznadejdii.

My mind works in mysterious ways, even for me. Ma ia, ma poarta, ma conduce…ma face sa fiu ceea ce in inima mea stiu ca nu sunt. Ma prinde in chingi, ma chiuieste si ma tortureaza si-i place mult sa ma vada plangand. Lipsa mea de incredere in mine o hraneste si-o face mai puternica. Ma tem sa nu ma scufund atat de mult incat sa raman intepenita, sa raman ametita si incremenita, incapabila de-a mai simti bucurie si tristete si imi mai e teama ca intr-o dimineata n-o sa mai vreau sa ma scol din pat, n-o sa mai vreau sa mai vad pe nimeni, n-o sa mai vreau sa ma vad pe mine.

O hranesc prea mult, ii dau din carnea mea si de ce musca, de ce vrea mai mult. Mai are putin si in curand va trece la creier si va termina apoteotic bandu-mi sufletul cu paiul dintr-un pahar de cocktail frumos decorat cu o frunza de menta, doar ca sa fie mai racoritor.

Fallen…into discontent. Cineva sa-mi dea mana sa ma ajute…vreau sa ma ridic!!!