A aruncat cheile lenesa pe dulapiorul din hol. Se simtea bine. Pasea usor ca o pisica in casa cu miros de scortisoara si se gandea la EL. Avea sa vina intr-o ora. S-a dezbracat si a facut un dus rapid si fierbinte, doar 5 minute, apoi s-a apucat de pregatit micul dejun.

 

 

Se simtea fericita in casa lor mica, apartamentul din Sebastian care le-a fost mama si tata timp de, cati ani or fi fost?…3. Da trei ani. Trei ani in care a iubit si a fost iubita de un om extraordinar. Un om care a stiut sa o aprecieze. Acum jumatate de an cand a inceput aventura tu T. si-a propus sa nu se simta vinovata pentru asta. La inceput a plans, dar apoi si-a dat seama ca nu mai era completa. Ema mai plange si acum, dar e dependenta de personalitatea ei noua, de curva, de femeie ieftina. Trebuia sa se urasca intr-un fel, l-a ales pe acesta.

 

 

Fuck,  e 6:15. “Urasc timpul, ma sperie. Sa revenim.” Scoate 5 portocale din frigider si face un fresh. Isi pune muzica, are chef de Alfantis, o linisteste. Sparge 3 oua galbene si face o omleta. Lui ii plac ouale galbene, se gandeste la aur cand le mananca. Paine prajita si niste madlene pufoase care s-au copt in cuptorul cu microunde. Erau semipreparate, nu era o bucatareasa atat de buna. Se simtea linistita si impacata, auzea in fundal “Umbra” si pasea molcom pe varfuile picioarelor goale, pe ritmurile melodioase si mirosurile imbietoare.

 

 

E 7:15, il asteapta, suna la usa. E EL. Are un buchet imens de flori in mana. Ramane pentru o clipa blocata de ochii lui verzi care o priveau din prag. Se ridica pe varfuri si il saruta dulce, inocent pe buza de jos.

 

 

Se aseaza impreuna la masa, totul era perfect. Florile se linisteau deja intr-o vaza.

 

 

-          Cum a fost a Hamburg? Il intreaba Ema.

-          A fost foarte frumos. Trebuie sa vezi poze cu primaria de acolo iubito. E superba. Si lacul si cladirile vechi. Am multe sa-ti povestesc.

 

 

Ema se uita in ochii lui si vede ceva strain. Ceva nelalocul lui, in mijlocul privirii verzi se insinuase ceva. Nu putea sa spuna ce, nu putea sa realizeze. S-a gandit ca e nimic pana la urma si alege sa se gandeasca maine la asta, la fel ca Scarlett, dar a ramas cu indoiala. Era doar obosita, iar EL era aici, gata sa o sarute, intr-o dimineata pierduta printr-o ploaie de septembrie, cu umbre negre si un soare zgarcit.

 

 

-          Ema, draga mea.

-          Da Baby.

-          Ema, draga mea, te iubesc.

-          Si eu pe tine, chiar mai mult decat as fi crezut vreodata.

 

 

Patul din dormitor i-a primit calduros.  Au adormit, tinandu-se in brate, amandoi obositi, din motive diferite.

 

 

Mirosea a scortisoara. Ema era fericita.