Ma intreb ce se intampla atunci cand nu se mai intampla nimic. Ce putem face atunci cand nu mai e nimic de facut? Chiar refuzam sa ne declaram cateodata neputinciosi sau de obicei actionam exact invers(asta insemnand ca vrem sa gasim cu disperare ceva de facut acolo unde nu mai e nimic)?
Oricum, cat de greu sau cat de usor ne dam sema ca nu mai e nevoie de nimic? Cand ne dam seama ca nu mai e nimic, de zis, de simtit, de facut, de auzit, de iubit…. Cand ne dam seama de toate astea? Ne dam vreodata seama la timp? Stim cand sa tragem linia intre hartuire si o despartire frumoasa? Nu, nu frumoasa, normala…
In dragoste e usor sa vorbim de normalitate pentru ca nu ne-o dorim. Cine isi doreste o dragoste normala? E plictisitor. Dar cat de mult inseamna prea mult? Adica unde devenim anormali de-a dreptul in dragostea noastra? Cat de mult e prea mult? Cred ca prea mult e sa cauti o persoana care a incetat sa-ti mai raspunda laa telefoane si mesaje de 10 luni incheiate… Chiar si 3 luni e mult… Prin asta vreau sa-ti spun ca ar fi cazul sa nu ma mai cauti.
E greu sa spui stop. Si nici ideea de demnitate nu te ajuta prea mult. In dragoste si in razboi demnitatea nu inseamnaa nimic. Cine le-a pus pe astea doua una langa cealalta trecuse prin amandoua. In ambele te sacrifici pentru altii si nu astepti nimic pentru tine. Ambele vin pe neasteptate si te pot distruge pentru totdeauna…sau ii poti distruge tu pe altii pentru totdeauna. In razboi cu o arma, in dragoste cu o privire, cu un zambet, cu o atingere…
E usor sa-i hartuim pe cei pe care-i iubim, mai ales daca ii iubim mai mult decat ne iubesc ei pe noi. Cateodata cand nu mai ai nici o speranta, cersitul poate parea o idee foarte buna, dar nu e. Gandeste-te la tine, gandeste-te la cum o sa apari in ochii ei/lui? Chiar crezi ca e de bine?
Cand vei realiza ca tu vrei ce a fost nu un compromis a ceea ce ar putea sa mai fie o sa-ti dai seama ca dragoste cu forta nu se poate. Invata sa depasesti situatiile dificile, sa le discuti daca asta te ajuta si sa respecti deciziile celuilalt. Doar asa se obtine respectul.
Amelia
‘ve been there, done that…nu exista cred o limita clara intre dragoste si umilinta. Si sigur nu exista limita in a te umili in fata celuilalt, crezand ca astfel ii arati cat de mult il iubesti, ca va intelege sacrificiul facut de tine prin a renunta la tot pentru ea. Tot ce vor vedea ochii ei si va intele mintea ei va fi slabiciune disperare si poate un sentiment de mila va iesi la suprafata. Nimic mai mult…
Dar roata e rotunda. Poate odata iti voi povesti cat de rotunda.
De: no one pe ianuarie 21, 2009
la 9:16 pm
aici e scrisa frumos o poveste urata, violenta, o greseala, o serie de amenintari….
nu tin teorii despre demnitate atunci cand eu am ajuns in situatia de a-mi pierde my self respect, insa aveam nevoie de o refulare, ca de o ceasca de ceai aromat dupa un vis urat. asta e ceasca mea de ceai, te rog nu mi-o bea
De: ladyfelina pe ianuarie 21, 2009
la 9:26 pm
am baut-o pana la capat…si am ramas cu un gust amar. De unde stiai ca imi place ceaiul?
De: no one pe ianuarie 21, 2009
la 10:04 pm
dude, that was mine!
and I didn’t
De: ladyfelina pe ianuarie 21, 2009
la 10:13 pm
hh… love it
De: Voyage Gratuit pe octombrie 26, 2009
la 2:27 am