As fi vrut sa-ti spun atat de multe lucruri daca m-ai fi ascultat….ar fi fost atat de multe lucruri. Ramasesera multe de zis, multe de facut, mult mai multe de simtit… Dar nu prea am avut cum sa te fac sa intelegi tot ce am simtit pentru tine. Oricum nu cred ca ai fi putut.
Nici eu nu stiam exact ce se intampla.
Stiam doar ca mi-era foarte dor de tine si ca respiram doar sperand ca macar intr-o clipa sa respir o data cu tine, in acelasi timp cu tine, sa respiram impreuna chiar daca nu eram unul langa celalalt. Stiam doar ca ma trezeam dimineata numai pentru ca speram ca intr-o zi vom deschide ochii amandoi odata, chiar daca nu eram unul langa altul. Stiam doar ca inima mea mai batea doar in speranta ca la un moment dat si inima ta va bate o data cu ea, chiar daca nu erau una langa cealalta.
Trecuse atat de mult timp de cand nu mai traisem pentru mine. Uitasem cum se face asta din clipa in care aparusei tu. Traiam intr-o lume a mea pe care o construisem in jurul tau. Era o bucatica din noi in toate. De cand te intalnisem eu nu am mai fost eu, iar tu nu ai mai fost tu. Am fost NOI. Eram “et” (eu+tu) si asta pentru ca “noi” e la plural, iar ceea ce eram noi era la singular. Eram 1.
Si mai stiam ca durea al naibii de tare si speram ca pe tine sa nu te doara la fel. Speram din tot sufletul. N-as fi suportat gandul ca as fi putut sa te fac sa suferi. Nu vroiam sa treci si tu prin ce treceam eu. As fi preferat sa nu ma intelegi daca intelegerea ta ar fi insemnat sa treci prin ce treceam eu.
Cu tine nu puteam sa fiu eu si ceea ce ma soca era ca ma obisnuisem prea mult sa fiu eu. credeam ca nu stiu sa fiu decat eu… Cu tine era totul usor, iar pentru mine nimic nu fusese usor vreodata.
Mi-ai aratat si cealalta parte din mine si acum o vad ca o parte din mine. Ceea ce a fost mai greu a fost sa nu te mai vad pe tine ca pe o parte din mine. Erai o parte din mine, te simteam ca pe o parte din mine si nu vroiam sa schimb asta.
Ce faceai? De ce iti era teama? Niciodata nu te-as fi ranit. Nu cred ca as fi putut. Am crezut ca eu eram cea care avea o carapace si nu lasa pe nimeni sa intre sub ea…Sau asa imi zicea lumea din jur. Ce ar fi trebuit sa inteleg eu din toate astea baby? Imi spuneai ca tii la mine, dar ma tineai la distanta. Imi spuneai ca eu si marea suntem singura ta dependenta si preferai sa stai in sevraj…
Nu ar fi trebuit sa ne calculezi dragostea. Cu totii facem greseli. Nici un calcul nu e iremediabil. Gresim cel mai mult atunci cand incercam sa nu gresim deloc. De ce ti-a fost atat de frica de sentimentele tale? Chiar nu ti-ai dorit sa zbori?
Dragostea nu se calculeaza baby! Nu poti sa o pui pe o hartie. Nu poti sa-ti descoperi sentimentele bagandu-le ca necunoscute intr-un sistem de ecuatii. Nu poti sa traiesti dupa o formula.
Sper sa gasesti o persoana care sa iti zica la momentul oportun ceea ce ar fi trebui sa iti zic eu atunci. Sincer baby, cred ca it was love, but it wasn’t meant to be. Nu stiu nici acum ce s-a intamplat, dar acum nu ma mai intereseaza… Acum nu mai sunt sentimente.
Acum, in acest moment, iti zic mai mult sau mai putin oficial, adio baby. Acum pot sa pastrez numai ce a fost frumos. Acum pot sa pastrez numai marea.
Amelia
P.S. : Stii cum imi spuneai intotdeauna ca cel mai bine ar fi sa “Ne vedem joi”? A venit randul meu sa-ti raspund in sfarsit: ”Te-am iubit fraiere”!
incet, incet invatam ca a iubi inseamna mai mult decat a tine pe cineva de mana…am renuntat sa construiesc ziduri si intro zi le am daramat pe toate. Acum sunt liber si o iubesc mai mult ca niciodata. Nu mai simt insa nimic, pentru ca inima mea a ramas in sufletul ei.
De: no one pe ianuarie 20, 2009
la 9:31 pm
inima ta e a ta, e alegerea ta si e yours to borrow, yours to give away, yours to keep.
mai mult decat atat, nimeni nu are o singura inima. lucrurile sunt echilibrate. cand inima ta e data, o ai pe a altcuiva, niciodata aceeasi, intotdeauna nepotrivita.
De: ladyfelina pe ianuarie 21, 2009
la 4:42 pm
Intotdeauna e alegerea mea…si acum mai tin minte cum mai implorai cu lacrimi in ochi sa ne impacam iar eu ma uitam ca un strain la tine, neclintit, incercand sa fiu tare. In cap imi rasunau doar reprosurile tale, gelozia si posesivitatea ta nemasurata. Eram convins ca asa e cel mai bine pentru amandoi. Si acum cand te mai sun sa vad ce faci, imi aduci aminte ca nu am fost langa tine…si nu am fost niciodata. Poate e mai simplu sa cred ca tu ai fost cea care nu m-ai lasat, dar poate e timpul sa nu ma mai ascund dupa cuvinte.
E a doua inima pe care o pierd…iar sufletul e tot mai obosit. Incet, incet redevin cinic, ma retrag in mine si ma golesc de pasiune, sentimente, ganduri. Gol, ma simt gol, dezgolit si fara aparare in fata singuratatii. Iar sunt egoist pentru ca stiu ca am nevoie de tine si desi inca suferi si ma iubesti, nu imi vei mai intinde mana. Iar eu imi voi pierde si a treia inima si poate ultima.
De: no one pe ianuarie 21, 2009
la 8:58 pm
spui niciodata de parca ar fi o realitate. nu exista extreme, nu exista limite, nu exista mare lucru pe lumea asta in afara de ce facem noi pentru noi insine. nu exista niciodata, nu exista nu se poate, nu exista ura si nici razboi, ci doar lucruri ajunse horribly wrong, iluzii de buna intelegere
sa fim seriosi, de cate ori ai zis niciodata? de cate ori ai zis nu mai fac? nu mai beau? sau nu mai mint? oricat ai vrea tu, lucrurile se intampla, lucrurile in care crezi se intampla pentru ca tinzi spre ele
life is free, love is free, ridica ochii
and now enjoy
De: ladyfelina pe ianuarie 21, 2009
la 9:36 pm
intradevar, nu exista limite. dar totul are un pret…din pacate sau din fericire. pe care il vei plati, mai devreme sau mai tarziu.
De: no one pe ianuarie 21, 2009
la 10:06 pm
pardon…il vom plati, cu totii
Noapte buna!
De: no one pe ianuarie 21, 2009
la 10:08 pm
nu cred in razbunare, si asta e tot o limita, asupra vietii
De: ladyfelina pe ianuarie 21, 2009
la 10:14 pm
m-am exprimat gresit…nu e vorba de razbunare.
Nu am facut nimic si dupa un an de la despartire cea pe care o iubeam ca un nebun si ma umilisem in fata ei, vroia sa ne vedem, sa fim iar impreuna. Ma cauta incercand sa reinnoade ceva ce nu mai putea fi legat…era deja prea tarziu.
Nu am simtit nimic, nicio satisfactie. A fost o razbunare a sortii mai mult…
De: no one pe ianuarie 22, 2009
la 6:12 pm
OK, got it…. pai cand there are no more feelings….nimic nu se mai poate face
cand ai vorbit de preturi de platit, m-am gandit automat la razbunare, oi fi setata
De: ladyfelina pe ianuarie 22, 2009
la 7:34 pm
viata e prea scurta sa o irosesti pe razbunari inutile…dragostea e mult mai frumoasa. E greu sa iti intreci propiile limite si mai sa darami tot ce ai construit anterior pentru a face asta
De: no one pe ianuarie 24, 2009
la 7:01 am
i totally agree. de aia am si zis ca nu cred in razbunare.
De: ladyfelina pe ianuarie 24, 2009
la 2:47 pm
in iubire crezi?
De: no one pe februarie 7, 2009
la 6:40 pm
nu stiu. vreau sa cred.
De: ladyfelina pe februarie 8, 2009
la 4:51 pm