Miroase a iarna in Aarhus. Lumina, din ce in ce mai putina se strecoara la culcare din ce in ce mai devreme luand cu ea culorile galbui si infocate, miresmele de iarba inca proaspata, cerul inca senin. Soarele timid face din ce in ce mai greu fata vantului salbatic, ce arunca mii de ace pe sub piele si te face sa-ti pierzi ideile, sa-ti pierzi respiratia, dar mereu te lasa sa gandesti, sa te auzi pe tine, sa meditezi, sa asculti, sa inveti ce ai de zis.

Inca mai poti vedea marea in zilele senine daca o iei usor la vale pe Hasle Ringvej. E inca albastra si linistita, dar se simte, oricine simte, miroase a iarna cu valatuci de frig. Miroase a soare rece si a plante uscate, a tacere si cateodata, daca te opresti sa asculti cu atentie, a fum.

Ploile amarate si dese din mijlocul zilei s-au transformat acum in vijelii sfichiuitoare si pe masura ce soarele se pierde, luna e din ce in ce mai alba, mai luminoasa, mai halogenica, mereu mai atragatoare. Frigul incepe sa scartaie halucinant mai zgomotos, iar aerul e mai curat, mai pur, mai simplu.

Miroase a iarna in Aarhus, iar eu nu ma pot gandi decat la fericirea mea, la multumirea ca in sfarsit e liniste, ca in sfarsit pot simti din nou mirosurile anotimpurilor intr-un oras cu aer curat, ca am timp sa ma opresc si sa simt viata mea in tihna, in pace, in Aarhus.

Another fucking great song!! Dammit Rammstein rocks. Malmo on December 15!!!

Atunci cand am plecat am promis multor oameni ca scriu despre ce mi se intampla mie aici….ei bine cred ca in aproape 3 saptamani de cand sunt in Aarhus s-au adunat destule cat sa va fac un post luuuuuung si cuprinzator.

Orasul e minunat… nu e nici mare nici mic, are plaje, are port, are padure si cel mai important…are oameni plini de viata, care in orice zi a saptamanii petrec pe strada, in pub-uri, in cluburi….peste tot. Aici toata lumea se distreaza, fie ca vorbim de o pereche de batranei pe la 70 de ani care beau o bere pe trotuar, fie ca vorbim de cateva doamne distinse, trecute bine de 40, care au intrecut putin masura si acum canta in gura mare plimbandu-se pe strada sau de gasca de studenti care vine hotarat spre tine molipsindu-te cu veselia lor. Aici toata lumea bea…mult…de asta majoritatea oamenilor pe care ii intalnesti pe strada dupa ora 10 sunt beti, si nu putini. Fete pe tocuri cu rochii impresionante cad in mijlocul strazii, baieti intoxicati de bere te saluta putin prea cordial cand treci pe langa ei, oameni de varsta parintilor mei se urca pe mese si danseaza. Noi suntem nimica toata pe langa danezi….oamenii astia chiar stiu sa se distreze indiferent de context. Numai alcool sa fie, se pare ca este raison d’etre

Multe biciclete, foarte multe biciclete. Aici pistele pentru biciclisti sunt mai importante decat trotuarele. Biciclistii lor sunt bogatie nationala, fereasca sfantul sa dai peste vreunul. Probabil si din cauza asta in Aarhus nu exista trafic. In orele de varf vezi 4-5 masini la semafor, ceea ce pentru ei e muuult. Taxele pentru posesorii de masina sunt imense, dar aerul e inconfundabil mai curat iar populatia sta mult mult mai bine cu nervii. Probabil de asta sunt danezii asa de relaxati tot timpul…ei nu au trafic.

Aarhusul mai e ceva…un campus imens. Peste tot pe unde te invarti vezi numai camine. Intr-adevar e un oras universitar, plin de studenti. Nu ma asteptam sa fie chiar asa. In ciuda acestui fapt, printr-un noroc chior mi-am gasit loc in camin, pentru ca anul acesta Aarhusul se pare ca a cunoscut o invazie de noi studenti. Numai la mine la universitate sunt 3000 de oameni noi…. Cine stie pe la celelalte ce-o mai fi… Se pare ca pe timpuri de criza oamenii invata.

In camin la mine e cool. Stau in cartierul Brabrand, care este ghetto-ul Aarhusului…plin de arabi. E cam periculos seara pe aici da ne descurcam noi. Oricum e mai civilizat decat strazile de la noi si mult mai curat. Cu toate astea, chefurile aici se tin lant. Petreceri de camin unde te intalnesti cu rusi, polonezi, danezi si alte natii de care orasul e plin. Aici e un amalgam de limbi si de culturi mai rau decat in Babilon. Cu toate astea, se pare ca pe unde ma intorc tot romana aud pe strada…e plin. Bine macar ca sunt studenti…

Viata e scumpa in Danemarca, si asta o zic danezii care au slujbe bunicele. Aici cu un salar de 1000-1200 de euro nu poti decat sa traiesti la limita cu mancare ieftina si chirie minima. Ca student e binisor, caminele au chirii ieftinute si te salveaza, dar altfel…e foarte greu sa te descurci. Ce m-a socat e cat de scump este transportul in comun. Un abonament lunar de autobuz pe 2 zone (orasul are 4 zone in total) costa approx 170 de lei, iar o singura calatorie, tot pe 2 zone e 9 lei (la autobuzele de noapte pretul se dubleaza). Berea nu e f scumpa cat timp o iei de la supermarket. La Lidl de exemplu o lada de bere Carlsberg cu 30 de sticle te costa approx 100 de lei, daca ai noroc si gasesti la oferta si mai bine. Unde mai pui ca daca duci inapoi sticlele si dozele goale iti dau bani pe ele. Poate daca s-ar implementa si la noi acelasi sistem oamenii ar fi mai atenti si s-ar invata sa recicleze.

Pana acum cam atat din Aarhus…va mai povestesc si despre scoala, dar mai astept putin, sa mai strang niste date

Draga Inceputule,

Mereu nou, mereu curios, ma faci sa ma nelinistesc atunci cand ma intreb ce va fi de acum inainte. O neliniste buna, pe care o caut mereu in viata mea. Probabil din frica de plictiseala, probabil din teama de a nu ramane pe loc.

Din ce in ce mai mult vad oameni in jurul meu care se multumesc cu ce au, care cauta linistea, care sunt lipsiti de forta de a risca, neavand puterea sa te mai caute. Dar dragul meu Inceput, tu stii ca eu voi fi mereu in cautarea ta. Imi aduci lucruri noi, lucruri bune, experiente si jocuri, zambete si oameni, credinte, idealuri, vise….fara tine, n-as putea sa fiu eu, sa ma regasesc, sa ma intrevad, sa ma citesc si sa ma bucur, eu, pe mine, again and again.

Fiindca sunt mereu in cautare, flamanda de nou de dragoste si de frumos, ma sperii cand stau prea mult intr-un loc, ma dedic mereu cautarii, mereu pe drumuri, mereu plutind, mereu lipsita de radacini. Mi-e teama de multe lucruri pe drum…de monotonie, de frica, de plafonare, de plictiseala, de intepenire, de nereactie, de indiferenta… Si toate astea ma fac mereu sa caut locul, persoana, ocupatia care sa-mi ofere mereu mingea la fileu, care sa ma mentina in forma, cu mintea ascutita si sufletul deschis, cu degetele repezi si inima usoara, cu vise mai marete si asteptari ireale.

Vreau mai mult, intotdeauna mai mult de la mine. Trebuie sa pot, trebuie sa ma ajuti. De data asta ai cel mai mare potential posibil. Acum e momentul tau sa stralucesti. Draga Inceputule adu-mi-le pe toate, toate provocarile, toate incercarile, toate dezamagirile… Plec la drum lasand in urma teama. Nu mai vreau sa paralizez. Pasesc in fata, am spatele drept, am privirea agera (pentru ca mi-am pus ochelarii pe nas), sunt gata de plecare. Totul ma indeamna, totul ma impinge, dar mai ales eu, ma indemn pe mine, ma incurajez, ma pastrez cea care am fost, cea care sunt, cea care-mi doresc sa-nvat sa fiu.

Draga Inceputule…ne mai despart 2 zile. Primul pas a fost facut, iar din momentul in care pun piciorul in acel Renault rosu, viata mea se schimba definitiv. Fara alte amanunte. Las in urma viata, las in urma oameni (pe unii nu de tot, niciodata de tot pe unii dintre ei), las in urma dureri si emotii si tristeti si bucurii, amintiri si locuri si saruturi si lacrimi, garsoniere si apartamente si strazi si cartiere, las in urma povesti, scrise citite, rostite sau nu….raman aici. O iau de la zero.

Draga Inceputule, here here!

Las lumea sa dispretuiasca
Ascunsa taina dintre noi,
Prejudecata omeneasca
Arunce-n cale-ti cu noroi.

In fata idolilor lumii
Nu plec genunchii,nu cersesc
La fel cu tine gandul nu mi-i
Nici sa iubesc,nici sa urasc.

M-afund fara sa caut rostul
In chefuri nici voios nici trist
Vorbesc cu prostul cu neprostul
Dar pentru sufletu-mi exist.

In larma lumii ne-ntalniram
O zi ca orice alta zi
Fara de bucurii iubiram
Fara tristeti ne-om desparti.

Si pretuim in viata toata
Doar oamenii atata tot,
Nu ne-om minti noi niciodata
Nici alti-a ne minti nu pot.

Pasarea Colibri – Intelegere